Trei bijuterii
„Lungs” la Teatrul Act, „O casă deschisă” la Odeon și „Escadrila Albă” la Casa Kerim
Deși am fost în weekendul trecut la premiera cu „Doctorul” de Robert Icke în regia lui Andrei Șerban la Nottara, e nevoie ca impresiile, din categoria „mixer feeling” să se sedimenteze înainte de a scrie (sau nu) o recomandare, așa că vă propun nu unul, ci alte trei spectacole pe care le-am văzut de curând și care mi-au plăcut în mod deosebit.
Breathless la „Lungs” (Teatrul Act)
Deși se joacă la teatrul Act de ceva vreme, am luat contact cu piesa lui Duncan Macmilan cu ocazia Festivalului Național de Teatru, care a adus în București producția Teatrului Dramatic „Ioan Slavici” din Arad în regia lui Cristian Ban. Remarcam atunci (scrie în Jurnal de Festival) atât textul, care de altfel a fost desemnat în 2012 cel mai bun text contemporan la Premiile Off West-End, cât și interpretarea remarcabilă a celor doi protagoniști.
După a doua vizionare rămân chiar și mai impresionat de text, care dincolo de orice considerente estetice reușește rara performanță de a nu produce polarizare pornind de la o temă care în general asta face. Vor fi confortabili, ba chiar încântați, vizionând acest spectacol și cei care cred că tărie că suntem datori să facem sacrificii (mari!) în prezent pentru a prezerva planeta pentru urmașii noștri, dar și cei care care cred că „amprenta de carbon” este cel mai mare hoax al secolului 21. Primii vor „citi” textul ad-literam, iar cei din urmă - în cheie ironică, astfel că toată lumea e mulțumită!
În ce privește interpretarea, cred în continuare că „Lungs” este un excelent test de versatilitate și anduranță pentru orice actriță, și poate servi drept self-casting pentru orice altă producție dramatică. Partiturile celor două personaje sunt aparent echilibrate, însă mie mi s-a părut, în ambele versiuni scenice pe care le-am văzut, că EA e solista, iar EL acompaniamentul. Și mai cred că orice cuplu de actori care au o relație și în viața reală ar trebui să încerce să joace în această piesă. Nu este un must, dar chimia dintre doi oameni care se iubesc „pe bune” aduce un plus consistent spectacolului. Cel puțin eu așa am văzut la Denisa Nicolae și Liviu Romanescu, care m-au lăsat, timp de o oră și douăzeci de minute fără respirație.
Detalii, program și bilete - AICI!
Cu casa deschisă! (Teatrul Odeon)
Există spectacole care, deși beneficiază de toate ingredientele unui succes deplin, nu sunt atinse de virusul „sold-out” care bântuie prin cam toate teatrele bucureștene în perioada post-pandemică. N-are sens să încercăm să găsim explicații, zic doar să ne bucurăm și să profităm de situație.
Este și cazul spectacolului „O casă deschisă”, pus în scenă la Teatrul Odeon de către „tripleta magică” Teodora Petre - Ioana Pashca - Cezar Antal (regie, scenografie, muzică), care beneficiază nu doar de un text premiat al unui autor consacrat de peste ocean (Will Eno), ci și de o distribuție de excepție cu Elvira Deatcu și Adrian Titieni capete de afiș.
Ok, nu este genul acela de umor facil care stârnește hohote instant în sală, ci mai degrabă un umor subtil, în care subtextul contează în egală măsură și care lasă spectatorului libertatea de a înțelege textul în ce cheie dorește, inclusiv cea feministă.
Și da, distribuția confirmă din plin așteptările, celor doi deja menționați alăturându-li-se, la același nivel înalt Ioan Bătinaș, Ioana Bugarin și Niko Becker/Eduard Trifa (eu am văzut varianta cu Niko).
Un spectacol montat cât se poate de „cinstit”, fără artificii inutile, cu o scenografie alcătuită din elemente explicite și funcționale, nu doar sugerate, în care spectatorul este lăsat și încurajat să savureze un text surprinzător.
Detalii, program și bilete - AICI!
Escadrila Albă (Asociația HEARTH / Casa Kerim)
Recunosc, când m-a invitat Irina Bucescu să văd „Escadrila albă” la Casa Kerim/Asociația HEARTH, un text scris de ea și regizat de Vlad Chiriță, am acceptat mai mult din dorința de a-i fi alături, indiferent de ce s-ar întâmpla pe scenă. Altfel spus, nu am avut prea mari așteptări. Dar faptul că Irina e o actriță pe care o apreciez în mod deosebit încă de când am văzut-o prima dată, în urmă cu zece ani, în spectacolul „Mobilă și durere” regizat de Victor Ioan Frunză, mi-a anulat orice ezitare.
Ei bine, ce-am descoperit pe strada Parfumului nr. 19, un loc pe care îl vizitam pentru prima dată și pe care vi-l recomand călduros, mi-a întrecut cu mult așteptările. În ciuda resurselor limitate, așa cum se întâmplă în general cu proiectele independente, și a unei săli cu doar 25 de locuri, am avut ocazia să văd un spectacol croit după toate regulile „clasice”, cu o scenografie pe cât de ingenioasă pe atât de spectaculoasă (Diana Miroșu), cu efecte sonore, de lumini și chiar cu fum de scenă, ingrediente nu la fel de importante ca textul sau interpretarea, dar necesare pentru evitarea impresiei de improvizație.
Textul scris de Irina Bucescu are la bază cartea „Aviatoarele României. Din înaltul cerului, în beciurile Securității” apărută la Editura MIlitară în 2013 sub semnătura profesorului și muzeografului Sorin Turturică și spune povestea a patru aviatoare-pionier formate la școala Ioanei Cantacuzino: Marina Știrbey, Mariana Drăgescu, Virginia Duțescu și Nadia Russo.
O docu-dramă, așadar, interpretată cu mult har de Irina Bucescu, Aida Economu, Natalia Cebanu și Alexandra Apetrei, din care nu lipsesc nici suspansul, nici umorul, nici emoția, și care încearcă nu doar să aducă în fața publicului o poveste emoționantă, ci și să facă dreptate unor eroine ignorate pe nedrept multă vreme de istoriografia oficială.
Adaug doar că veți fi primiți într-o atmosferă caldă, cu băuturi și cornulețe delicioase (asta am prins eu, nu știu dacă e în oferta standard!), iar în timpul spectacolului, nu vă spun când și de ce, veți fi chiar îmbiați cu un păhărel de vișinată!
Îi mulțumesc Irinei pentru invitația care mi-a prilejuit să văd un spectacol atât de frumos și Asociației HEARTH pentru găzduire. From all my HEART!
Detalii, program și bilete - AICI!
În final, vă ofer ca bonus versiunea updatata la zi a Listei cu spectacole de văzut și de neratat, precum și interviul pe care l-am făcut în urmă cu ceva vreme cu Irina Bucescu!
