Moroi și păpădii - o piesă despre olteni, scrisă de un oltean get-beget!
Deși am văzut „Moroi și păpădii” la TNB încă de la prima reprezentație, am așteptat până acum să scriu recomandarea, pentru că da, mi-a plăcut mult, din simplul motiv că am vrut să-l mai prind pe Gavril „Giani” Pătru la podcastul-fără-pereche și să încerc să scot de la el informații de culise.
Dialogul nostru este postat la finalul textului, îl puteți savura pe îndelete, pentru că Giani este un interlocutor fabulos, dar eu voi da aici doar câteva detalii care să vă ajute să vă faceți o idee de ce ar trebui văzut acest spectacol.
L-am întrebat, desigur, cum se simte în „pantofii” lui Sergiu Nicolaescu - ca autor al textului, regizor și interpret al rolului principal - și mi-a dat un răspuns la care sincer nu mă așteptam. Mi-a spus că punerea în scenă a acestui text a reprezentat, doar pentru el, un test, un exercițiu. A vrut să verifice dacă e în stare să ducă la capăt un spectacol, pentru că marea încercare urmează abia în stagiunea viitoare, când vrea să iasă pe piață cu ceea ce numește el „manifestul său artistic”, un spectacol în două personaje, intitulat „Clovn”, care ar fi o radiografie artistică a lumii… artistice de la noi. Sună catchy, mai ales că, spune el, se va juca o singură dată. Acum nu mi-e clar dacă va juca el o singură dată sau spectacolul va avea o singură reprezentație, dar misterul face bine la marketing.
Revenind la „Moroi și păpădii”, Gavril Pătru se înscrie, chiar fără să-și dorească asta, într-un trend din ce în ce mai vizibil, al tinerilor actori care își descoperă talent de dramaturg. Mă rog, el nu mai este nici foarte tânăr, n-a făcut nici cursul de scriere creativă cu Mimi Brănescu, dar a simțit nevoia unui text scris din perspectiva actorului, adică ținând cont în primul rând de cum ar fi urmat să arate pe scenă. Mai departe, chiar dacă pare anecdotic motivul pentru care a ales subiectul, asta e realitatea: majoritatea artiștilor, de orice fel, sunt moldoveni! Giani spune că 90%, chiar! Și că din cei 10% la sută rămași, cea mai mică pondere o au oltenii. Așa că cineva trebuia să facă ceva pentru a ameliora această statistică!
Luată la bani mărunți, piesa este o ficțiune. Cu o singură excepție - Baba Floarea (interpretată de Maia Morgenstern sau Victoria Dicu), toate celelalte personaje sunt imaginare, dar înglobează trăsături ale unor oameni care au trăit sau trăiesc aievea, iar „intriga” este absolut autentică. Așa stau dintotdeauna lucrurile în satul Simniceni, comuna Vulpeni, județul Olt. Aceia care se nasc cu căiță, adică având pe cap sacul placentar, după moarte se transformă în moroi (strigoi) și bântuie restul familiei, asta doar dacă nu este îndeplinit un ritual sacru, transmis din generație în generație.
Acesta este subiectul, pe scurt, iar toate datinile și cutumele care stau la baza textului provoacă, după caz, hohote de râs, zâmbete, mirare, consternare sau chiar indignare, în funcție de zona de proveniență folclorică a spectatorului. Deși autorul nu ia nicio secundă în derâdere acele lucruri („cu moroii nu e de glumă!”), faptul că ne-oltenii tind să se amuze pe seama lor e de natură să stârnească indignarea anumitor „băutori de zaibăr și mâncători de praz”.
Așa cum mărturisește chiar el, a fost o adevărată provocare pentru Giani să fie și înăuntrul și în afara spectacolului, acesta fiind cel mai probabil pentru care rolul său este dublat de Andrei Finți. Mai este un sigur personaj interpretat la dublu - Baba Floarea, iar eu am văzut doar varianta cu Giani și Maia Morgenstern, dar abia aștept ca la toamnă să văd și cealaltă variantă de distribuție.
Dintre ceilalți actori am doar două mențiuni de făcut, evident subiective. Costina Cheyrouze nu doar că face un rol senzațional, dar beneficiază și de o transformare radicală a înfățișării (practic ea e mama unor fete mai în vârstă decât ea!), astfel încât chiar văzând că apare pe afiș veți avea îndoieli serioase că ați văzut-o pe scenă!
Iar cea de-a doua - Silviu Biriș, care are un rol foarte greu, pentru că, deși are foarte puține replici de rostit, este prezent aproape tot timpul în scenă și joacă în permanență cu mimica, gestica și postura. Plus că și el beneficiază de un machiaj consistent, dar spre deosebire de colega sa, poate fi recunoscut, măcar de o parte a spectatorilor.
Toți ceilalți actori din distribuție sunt la înălțime și cât se poate de autentici pentru publicul larg. Probabil că oltenii pursânge ar putea să le găsească nod în papură, pentru că așa cum spune chiar Giani, oltenii nu se disting doar prin aceea că vorbesc folosind perfectul simplu, ci au un mod cu totul special de a gândi.
Mai vreau să punctez un singur amănunt, care deși pare, nu e spoiler. La final, se trage cortina, dar acela nu este sfârșitul spectacolului. El mai continuă, minute bune, în fața cortinei și în sală, iar ce se întâmplă din acel moment constituie un „twist” spectaculos, în cu totul alt registru decât curseră lucrurile până atunci. Dacă ascultați podcastul, veți putea afla și care au fost reacțiile actorilor din distribuție față de acel moment și ce a decis Giani în legătură cu asta!
Detalii, program și bilete - aici!
Podcastul cu Giani, despre „Moroi și păpădii” (iulie 2025):
Și dacă doriți să revedeți… primul podcast cu Giani, despre lume și viață (mai 2023):