Dar dacă dragoste nu e, Steaua e FCSB!

Două premiere de început de an, cu și despre iubire. La Sala Gloria și la Teatrelli

Steaua are nume: Vlad Logigan

Capodopera lui Mihail Sebastian atrage ca un magnet. Este probabil unul dintre cele mai ofertante texte dramatice scrise vreodată, care lasă loc regizorului pentru aproape orice tip de abordare. Chiar respectând cu strictețe textul, poate ieși o comedie spumoasă, sau un spectacol de la care spectatorii să plece cu un nod în gât sau chiar cu lacrimile șiroind, funcție de cât au naturelul de simțitor.

Am văzut în weekendul trecut varianta pusă în scenă de Wonder Theatre, la Sala Gloria, în care Ovidiu Ianu a mers, în tripla sa calitate, dramaturg, regizor și interpret, pe comedie 100%. A umblat cam mult pe text după gustul meu, unele tușe au fost puțin cam groase, dar una peste alta publicul râde fără contenire din prima clipă și până la final.

Altul este însă motivul pentru care recomand acest spectacol fanilor fideli ai lui Mihail Sebastian. Am văzut până acum, dacă pun la socoteală și versiunile din arhiva TVR-ului vreo 8 Stele fără nume, cu tot atâția profesori Miroiu și am avut plăcerea să descopăr pe scena de la Gloria un actor cât se poate de adecvat rolului. Nu spun „cel mai”, pentru că sigur aș nedreptăți pe cineva, dar cu siguranță este unul dintre cei mai buni interpreți ai astronomului-visător.
Prin urmare, Steaua are nume, și anume Vlad Logigan. Iar pentru consolarea lui Andrei Duban, interpretul talentatului profesor de muzică Udrea, Steaua e FCSB!

Distribuția:

Șeful gării: Ovidiu Ianu - patriarhal

Profesorul Miroiu: Vlad Logigan - stelar

Domnișoara Cucu: Tania Popa - o forță a naturii

Mona: Grațiela Teohari-Duban - grațioasă și surprinzătoare

Udroiu: Andrei Duban - știe cu mingea (și cu cornul englezesc!)

Grig: Daniel Nuță - barosan

Eleva Zamfirescu - absentă

Program și bilete puteți găsi aici!

Clanul Popeștilor lovește din nou!

Dacă ați apucat să vedeți „EX” la Teatrul Mic, veți merge la acest spectacol de la Teatrelli fără nicio recomandare, atrași ca de un magnet. Pentru că veți vedea pe afiș formula câștigătoare a Popeștilor - Theodor-Cristian & Ana-Bianca. Vorba aia, viață bună! Și, până la un punct, textul semnat Daniel Brooks poate fi încadrat destul de cinstit în aceeași categorie cu piesa lui Marius von Mayenburg. Dar nu vă duceți după fentă, pentru că suntem în alt… film.

Pe scurt: 6 personaje organizate pe parcursul derulării spectacolului în 4 cupluri, își caută dragostea sau măcar încearcă s-o înțeleagă. Total greșit, dacă e să mă întrebați pe mine, pentru că din toată strădania lor, altminteri captivantă și intensă, n-am înțeles decât că scopul dragostei e găsirea fericirii prin posesia frumuseții. În fine, pentru cei interesați, recomand „Dialogurile” lui Platon ca lectură facultativă, posibil generatoare de revelații.

Pe scenă însă se întâmplă mai mult decât atât. Dincolo de scopul revelat mai sus, mai contează și mijloacele, scuzabile sau nu. Iar modul în care interacționează personajele, într-un decupaj migălos „scăpat din mână” de regizor, vă va capta atenția fără prea multe momente de respiro. Mai ales că vă veți afla în sufrageria personajelor, atât de aproape încât veți primi botoșei la intrare ca să puteți călca liniștiți pe covor.

Și fără a diminua în niciun fel meritele celorlalți interpreți, o distribuție destul de eclectică, Bianca Popescu strălucește și de această dată, ea fiind inima în ritmul căreia pulsează întregul spectacol. Vorba unei doamne de lângă mine, „pe fata asta și dacă o pui să citească din cartea de telefon te va fascina”!

„Viață bună”, de Daniel Brooks

Regia: Theodor-Cristian Popescu
Scenografia: Cosmin Ardeleanu
Mișcare scenică: Flavia Giurgiu
Distribuția: Ana Bianca Popescu, Cristian Popa, Cristina Toma, Gabriel Răuță, Silvana Mihai / Cătălina Romaneț, Vlad Ionuț Popescu / Costin Stăncioi

Program și bilete puteți găsi aici!