Cinci motive să vedeți cinci spectacole de vreți!
Câte unul pentru fiecare 😃
1. Proorocul Ilie - Teatrul Național București
N-am reușit să-mi dau seama, până la final, dacă spectacolul pus de Botond Nagy este o blasfemie, o înjurătură teatrală la adresa „pupătorilor de moaște”, sau o chemare la evaluarea propriei credințe adresată tuturor, așa cum scrie regizorul în caietul program. Pe care altminteri vă sfătuiesc cât se poate de serios să nu-l citiți înainte de vizionare! Motivul pentru care am ieșit nedumerit din sală este, de fapt, și motivul pentru care vă recomand acest spectacol - producția e la superlativ, cel puțin din punct de vedere cantitativ: O scenografie uluitoare (la propriu!) realizată de Irina Moscu, o muzică excepțională, mai ales dat fiind contextul, semnată de Claudiu Urse, niște lumini și un video design absolut strălucitoare grație lui Cristian Niculescu.
Adăugați la asta o mișcare scenică extrem de dinamică și bine studiată, care exploatează fiecare colț al sălii, nu doar scena și veți avea imaginea unei superproducții la care puține teatre din România pot visa. Prin urmare, dacă am stat cu gura căscată două ore și ceva, nu e de mirare că n-am mai fost suficient de atent la text. E clar că trebuie să mai merg o dată. O fi fost gândire cu premeditare?
P.S. Laura Gabriela Oana! (V-am zis că veți mai auzi de ea! Din ce în ce mai sus!)
Detalii, program și bilete - aici!
2. Crimă și pedeapsă - Teatrul „L. S. Bulandra”
În mod normal, dramatizarea romanului lui Dostoievski e un fel de „misiune imposibilă”, de aceea marea majoritate a încercărilor tind să esențializeze mesajul, distilând și redistilând firul epic în recipiente cât mai mici, care să poată fi sorbite fără prea mari dificultăți de public. Ceea ce vine, în general și cu diminuarea drastică a numărului de personaje.
Nici varianta lui Yuri Kordonsky nu face excepție, dar avem de-a face și cu fenomenul invers. Personajul central, Raskolnikov este descompus pe trei direcții, interpretate fiecare de câte un alt actor: Vlad Logigan, Richard Bovnoczki și Marius Manole. Acesta e motivul, dar nu pot să nu remarc prestația minunată a lui Marian Râlea (Porfiri), de departe preferatul meu în această distribuție!
Ar fi o crimă să ignorați acest spectacol, dar și o pedeapsă să încercați să faceți rost de bilete!
Detalii, program și bilete - aici!
3. Neguțătorul din Veneția, Teatrul Evreiesc de Stat
Măcar pentru curajul lui Eugen Gyemant de o distribui pe Maia Morgenstern în rolul Shylock și tot merită să vedeți spectacolul. Desigur, mai sunt destule alte motive, inclusiv acela de a avea ocazia să o vedeți pe Isadora Băltățeanu în rolul fiicei lui Shylock, dar și asta derivă tot din motivul expus anterior.
Detalii, program și bilete - aici!
4. Dale Carnavalului - Teatrul Mic
Voi reveni, probabil, cu un text dedicat acestui spectacol, după ce voi fi văzut ambele variante de distribuție. Până atunci însă mă grăbesc să vi-l semnalez, încă înainte de premiera oficială, din motiv de Alexandru Voicu, care face un Crăcănel de zile mari, reușind să transforme un personaj secundar în cheia de boltă a întregii producții. Sper ca la un moment dat succesul său extraordinar de public să se materializeze și în recunoașteri „superioare” în interiorul breslei.
Detalii, program și bilete - aici!
5. Disco 89: cele 7 morți ale Mihaelei Runceanu - Teatrul Apollo 111
În general am rețineri să merg la spectacole „realiste”, care vizează istoria recentă, scrise sau regizate de persoane care n-au trăit în epoca respectivă. Mi-am învins prejudecățile în cazul de față grație Oanei Pușcatu, iar așteptările mi-au fost confirmate: face un rol cât se poate de credibil în „hainele” Mihaelei Runceanu, și asta (vă spun „din culise”) în condițiile în care nu există niciun fel de material documentar care să ne arate cum era Mihaela în viața de zi cu zi. Singurul regret este că n-au fost incluse mai multe piese, pentru că Oana nu este doar o actriță minunată, ci și o cântăreață de top!
Detalii, program și bilete - aici!
Am updatat și lista spectacolelor din București:
