Ce se ascunde în umbra spectacolelor-vedetă?

Cinci recomandări, pe repede-înainte, pentru toate gusturile, la care se (mai) găsesc bilete!

„Procesul lui Eichmann” la Teatrul Național București

Un spectacol de vizionat obligatoriu, nu pentru valențele sale artistice, de care nu duce nicicum lipsă, cât mai ales pentru valoarea sa documentară. Un recurs necesar la neuitare, o spovedanie imaginară colectivă a fiecărui spectator cu el însuși. O mare provocare, atât pentru Mihai Călin, aflat în dublă ipostază de regizor și interpret, cât și pentru ceilalți actori. Un spectacol la finalul căruia actorii nu ies la aplauze. Și nu în ultimul rând, piesa scrisă de Motti Lerner a fost pusă în scenă la TNB în premieră mondială.

Detalii, program și bilete - aici!

„Stela” la Teatrul Nottara

Rareori mi se întâmplă să preiau idei, cu cât mai puțin formulări ca atare din prezentările „oficiale” ale spectacolelor. Aici fiind însă vorba de o recomandare „pe scurt”, am găsit o frază cheie care sintetizează perfect ce voiam să spun și eu:

„Unul dintre cele mai colorate și charismatice personaje feminine din literatura română contemporană, Stela, din romanul omonim al Simonei Goșu, urcă pe scena Teatrului Nottara, într-o montare savuroasă, plină de umor negru, cu o perspectivă dulce-amară asupra societății românești actuale”.

Două observații: distribuția e foarte bine legată, se vede că joacă împreună de multă vreme, cu un plus, din oficiu pentru Ada Navrot, interpreta Stelei; apoi, ca spectator am avut o senzație ciudată, dar deloc neplăcută - asistam la un text foarte „din viața reală”, dar care suna, totuși, „ca la teatru”, ceea ce nu se poate întâmpla decât dacă regizorul, în cazul nostru Gianina Cărbunariu, realizează un „full match” cu autorul textului.

Detalii, program și bilete - aici!

„Romeo și Julieta” la Teatrul Bulandra

Vă veți întreba, probabil, ce mai poate aduce nou, după 400 de ani, drama îndrăgostiților din Verona, pentru că, nu-i așa?, orice nouă montare induce publicului ideea că va fi „altceva”. În cazul nostru de față nu vorbim doar de așteptările publicului, ci și de neliniștea interioară a regizorului Eugen Gyemant, pentru care „miza acestui spectacol este să simțim, măcar pentru o secundă că, de data asta, finalul ar putea fi diferit”. Și da, preț de câteva secunde chiar, finalul e nu doar diferit, ci chiar fericit. Dar este doar o iluzie. Povestea este aceeași, spusă cu respect pentru Marele Will, de voci interesante. Țineți minte un nume și mai vorbim peste un timp: Ștefan Radu.

Detalii, program și bilete - aici!

„Don Juan” la Teatrul Nottara

Dacă avem pe afiș Moliere, Cristi Juncu, Carmencita Brojboiu, Gabriel Răuță, Diana Roman și Șerban Gomoi, doar bad karma ar putea face să nu fie ce trebuie. Nu e cazul nostru, cel mai mare cuceritor documentat din istoria dramatică a umanității livrează și de această dată satisfacție și bună dispoziție. Fără să fie un „hit”, „Don Juan” e genul de spectacol de la care n-ai nicio șansă să pleci dezamăgit. Note to myself: de urmărit cu mai multă atenție Șerban Gomoi!

Detalii, program și bilete - aici!

„Andreescu, copacul de la revistă” la Teatrul „Constantin Tănase”

Am fost în weekend, după mulți ani, la Teatrul de Revistă „Constantin Tănase”, atras de un spectacol care își propune să fie un tribut adus lui Aurelian Andreescu, artist pe care eu îl consider cea mai bună voce pop masculină a României all-time. Spre supriza mea, în momentul în care am intrat în frumoasa sală de pe Calea Victoriei am avut senzația că am pășit printr-un portal magic, la fel ca atunci când am fost pentru prima oară la Opera Comică pentru Copii. Același zumzet și aceeași nerăbdare vibrantă, numai că aici nu aveam de-a face cu (pre)școlari, ci cu seniori, mulți trecuți binișor și de a treia tinerețe. Iar după ce cortina s-a ridicat - oh, da, nimic nu poate înlocui magia cortinei roșii care dezvăluie o lume misterioasă! -, îi vedeam cum savurează fiecare replică, fiecare acord, fiecare pas de dans de pe scenă, filmau și fotografiau cu telefonul mobil, comentau între ei, aplaudau, într-un cuvânt, trăiau din plin bucuria spectacolului. Și bineînțeles că știau cine au fost Aurelian Andreescu, Andu Bocăneț, Sandu Arșinel, Anda Călugăreanu sau Toma Caragiu. Mai contează dacă mie mi-a plăcut sau nu? Spectacolul sălii face oricum toți banii! Recomand cu căldură!

Detalii, program și bilete - aici!

Și pentru că am încheiat într-o notă ușor nostalgică, vă propun să vizionați prima parte a unei ediții-eveniment a podcastului meu omonim, în care l-am avut invitat pe scriitorul și jurnalistul Ion Cristoiu, de data asta în calitate de fost (și ultim) redactor șef al revistei „Teatru”: