Apă, hrană, energie, pe scena TNB!
Conține lista actualizată a spectacolelor de văzut și de neratat din București, precum și un interviu excepțional cu Șerban Pavlu
Apă: acțiunea se petrece pe o plută ce plutește în derivă pe mare, ceea ce l-a prilejuit pe Ștefan Caragiu (completat de video designul lui Constantin Șimon) să imagineze unul dintre cele mai frumoase (ăsta e cuvântul cel mai potrivit!) decoruri de teatru pe care le-am văzut în ultima vreme. Ingenios, ne-minimal, ne-somptuos, foarte funcțional, suficient de dinamic. Nu știu dacă se vede asta din fotografii, dar vă garantez că în sală veți scoate instantaneu telefonul, ca să faceți o fotografie. Pentru că da, este și foarte instagramabil, ca să folosesc un termen la modă.
Hrană: aceasta este cheia acțiunii. Cei trei ocupanți ai plutei, unul gras, unul mijlociu și unul slab, au rămas fără mâncare, iar singura soluție care le poate asigura vremelnic supraviețuire… parțială este să-l mănânce pe unul dintre ei. Dar pe care? Folosirea forței fizice este exclusă, așa că vor conta doar argumentele. O veritabilă dezbatere de idei, care are de-a face în egală măsură și cu natura umană și cu politica din zilele noastre. Sunt chiar replici foarte potrivite cu situația de la noi, ceea ce ne demonstrează, o dată în plus, că nimic nu e nou sub soare.
Energie: jocul actorilor denotă o energie aparte. E un vibe acolo pe scenă, mă rog, pe plută, datorat în parte scenografiei (includem și costumele Lilianei Cenean), direcției de scenă a lui Felix Alexa, sau chiar textului lui Mrozek, care îi face pe cei trei protagoniști să pară cuplați la o priză imaginară. Mie mi-a plăcut în mod deosebit Șerban Pavlu (naufragiatul mijlociu), care parcă s-a scuturat zdravăn de „colbul” comisarului Costoiu care îl cam acoperise în ultima perioadă, fără că asta să fie ceva rău!, vrând să ne arate tuturor că știe și „pe scândură”. Și da, știe! L-au completat admirabil Emilian Mârnea (slabul) și Victoria Dicu, distribuită în mod pe cât de neașteptat pe atât de inspirat în rolul naufragiatului gras. Au contribuit, cu aceeași energie, însă doar în roluri episodice, Andrei Finți și Eduard Cârlan.
„În largul mării” este cea de-a doua punere în scenă la Teatrul Național București a unui text de Slawomir Mrozek, probabil cel mai important polonez al secolului trecut, care are însă șanse maxime să se transforme într-un succes. Felix Alexa a găsit sub umorul negru al piesei adevăruri ascunse ale vieții noastre cotidiene și a știut cum să trasmită asta și publicului.
Detalii, program și bilete - aici!
Am updatat și lista spectacolelor din București:
Pentru că mi-a plăcut atât de mult de Șerban Pavlu, vă ofer în finalul acestui Newsletter podcast-ul pe care l-am realizat împreună anul trecut.